Etichete

, , , , , , ,

Mi-e greu sa ma refer la Leonardo da Vinci ca om, prefer sa scriu despre el ca despre un fenomen. Theophyle afirma ca “intr-un mileniu se nasc cel mult cinci personalitati  care pot fi considerate fenomene, daca doriti un quantum leap (vezi „definitia” lui Galileo)”. Leonardo este fara indoiala unul dintre cei cinci.

Multi au citit “Codul lui da Vinci”, carte  lui Dan Brown, care este o brambureala draguta. Adevarul este ca exista un “cod da Vinci” complet diferit si de natura profund umana – el a creat la nivelul cel mai inalt in care creatia poate fi conceputa de mintea umana. Leonardo a aruncat o “privire in viitor”, lunga cat un mileniu, la fel ca Newton sau Einstein.

Leonardo a urcat de la cel mai jos nivel social posibil, neavand nici mijloacele financiare ale lui Pico de la Mirandola si nici oportunismul lui Marsilio Ficino si murind in felul in care a trait – un razvratit!

Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florenţa, în mica localitate Vinci (comuna Anchiano). Există îndoieli referitoare la originea şi profesia părinţilor lui. Unele surse spun că tatăl lui, Ser Piero, era agricultor bogat, altele că era magistrat. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun că era fie servitoare sau fată de ţărani săraci, fie sclavă maură.

Tatăl lui, Leonardo, Ser Piero s-a căsătorit cu o alta femeie decat mama sa când Leonardo avea un an, iar Caterina la rândul ei s-a căsătorit cu altcineva. Leonardo a fost îngrijit se pare vreo trei ani de mama sa, mai apoi de familia bunicului paternal, Antonio. Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învăţându-l agricultura. Leonardo învăţase acasă să citească şi să scrie italiana şi în oarecare măsură latina, avea cunoştinţe de matematică şi muzică (învâţase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim (bastard) ii va influenta profund viata. Neavand voie sa mearga la universitate  a trebuit sa devina un autodidact.

Nu au rămas multe informaţii despre copilăria lui Leonardo. Stim ca a început să picteze la o varsta frageda, in atelierul lui Andrea del Verrocchio. Tabloul „Bunavestire” (L’Annunciazione) – existent în Galleria Uffizi din Florenţa – este probabil una din primele lucrari care s-au pastrat. Alte lucrari de început ale lui Leonardo sunt  două Madone, dintre care una se crede că ar fi „Madonna Benois”, aflată în muzeul Ermitage din St. Petersburg. Eu, insa, am vazut doua Madone, expuse fata in fata la Ermitaj, amandoua superbe.

În martie 1481, călugării mănăstirii San Donato din Scoperto i-au comandat o compoziţie având ca temă „Închinarea magilor” (Adorazione dei Magi), lucrare care nu a fost terminată. Din ea nu a rămas decât schiţa, care prezintă interes pentru felul grupării personajelor şi pentru caracterul original al tehnicii, legata în istoria picturii de numele lui Leonardo – sfumato / jocul „clarobscurului”. Rădăcina acestei tehnici rezidă în concepţia artistului că „orice corp situat în aria luminoasă umple cu imaginile sale părţile infinite ale aerului din jurul său, căci niciun corp nu este terminat în sine (non è in sé terminato)”.

Între anii 1490 şi 1493 scrie/redacteaza lucrarea „Cartea despre lumină şi umbră”, conţinând teoria perspectivei aeriene şi a culorilor, lucrează la probleme de hidraulică, geometrie, optică, contribuie la întreprinderile militare ale ducelui Sforza în calitate de inginer şi arhitect. În acelaşi timp îl sprijină pe matematicianul Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (Paciolo), cu care se presupune ca ar fi avut si o relatie de dragoste, în redactarea lucrării de teorie a artei „De Divina Proportione” (scrisă la Milano în 1496–98, publicată la Veneţia in 1509).

Despre Leonardo si extraordinara lui opera in viitoarele 5 sau 6 postari.