Etichete
Erasmus, Florenţa, Italia, Leon Battista Alberti, Leonardo da Vinci, Renasterea, Toscana
Am dat acest titlu nu pentru a atrage pe cititorul intamplator, ci pentru ca am fost surprinsa ca cei trei giganti (din punctul meu de vedere) ai Renasterii au fost bastarzi, pur si simplu copii ilegitimi, pe limba noastra cizelata de timp si de moravuri mai libertine.
Leon Battista Alberti (1404–1472) – a fost scriitor, arhitect, pictor, sculptor, matematician , criptograf, filozof italian şi umanist al Renaşterii. S-a născut la Geneva, ca fiu nelegitim al lui Lorenzo Alberti, care făcea parte dintr-o familie bogată de negustori şi bancheri florentini si o vaduva de origine modesta, Bianca Fieschi, decedata in timpul ciumei care a bantuit Florenta.
Leonardo da Vinci (1452 – 1519) – pictor, sculptor, arhitect, inginer şi om de ştiinţă italian a fost un copil nascut in afara cuibului conjugal. Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florenţa, în mica localitate Anchiano, fiind fiul nelegitim al ţărancei Catarina şi al lui Pietro, fiul notarului din orăşelul Vinci (notabilitate locala, deci).
Erasmus din Rotterdam (1466 – 1536) a fost teolog şi enciclopedist olandez, unul din cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii. Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard si al ingrijitoarei parohiale Ana-Maria Elena (piaza rea).
Trei giganti si favoritii mei din randul marilor intelectuali ai Renasterii. Doi polimaţi absoluţi si un ganditor religios, astazi sfant al bisericii catolice si al imanismului laic European. Toti trei copii ilegitimi, lucru care pe atunci producea blamul colectiv al unei societati ipocrite. Aceasta napastuire aducea poate geniu, nemurire, apropiere de sacru – cine stie.
Erasmus este preferatul meu pentru o carte obscura, (mult inferioara altora pe care le-a scris) – „Laus Stultitiae” („Elogiul nebuniei”, 1509), o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralităţii clerului şi a curiei catolice, în acelaşi timp apologie a pasiunii exaltate („nebuniei”) a adevăratului creştin, care-şi dedică viaţa credinţei.
Leon Battista Alberti este probabil cel mai putin cunoscut din cei trei, dar poate cel mai potrivit pentru calificativul Omul Universal sau Omul Renasterii. Opera lui a fost desavarsita, a lasat lucrari care se folosesc si astazi in studiul perspectivei in pictura si sculptura, Cifrul Alberti este pana in zilele noastre o capodopera matematica, De Re Aedificatoria, manualul lui de arhitectura, “redescoperit” in ultimul deceniu, a devenit Best-seler in scolile de arhitectura moderne. Philodoxius este o comedie scrisa de el, care rivalizeaza cu cele ale lui Shakespeare.
Leonardo da Vinci este alesul meu si pentru cuvintele care au definit intreaga lui fiinta , care au devenit si profetie implinita si au fost inscrise in jurnalul lui cu cateva luni inaintea mortii – „Io continuerò” („Voi dăinui”). Înainte de Copernic şi Galilei, Leonardo însemna în jurnalul său: „Pământul este un astru asemănător Lunii…el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi„. (Ms.D., fol.41). Leonardo a fost un Mag adevarat, nu un magician, ci un Mag, preot al intelepciunii, un preot al focului din sufletul omului care doreste sa cunoasca si reuseste in felul lui, in timpuri mult inaintea vremurilor sale.