Etichete

, , , ,

Filippo Brunelleschi a fost un arhitect şi sculptor florentin, dintre creatorii Renaşterii Italiene timpurii. Puţinele date asupra copilăriei şi tinereţii marelui arhitect provin din scrierile lui Giorgio Vasari. Stim ca s-a nascut in 1377, la Florenţa, fiind fiul unui aristocrat –  Brunellesco di Filippo Lapi ( Lippo) şi al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentină nobilă importantă. S-au gasit documente in arhiva orasului care indica că în 1364, ser Brunellesco Lapi, tatal tanarului viitor arhitect,  fusese trimis într-o misiune diplomatică la Viena, pentru a reprezenta orasul-stat Florenta in fata  Împăratului Carol al IV-lea.

Tanarul Filippo a primit o educaţie aleasă, care cuprindea studii de matematică şi literatură si limbi clasice, pentru a ocupa, ca şi tatăl său, o funcţie publică. Dar înclinaţiile artistice l-au făcut să se înscrie ca ucenic şi calfă în ghilda mătăsarilor, bijutierilor şi lucrătorilor în bronz şi alte metale (Arte della Seta), unde devine în 1398 „maestru bijutier”. În această poziţie, ghilda îi aduce şi prima comandă, Ospedale degli Innocenti.

Tineretea timpurie si-o petrece in tovarasia lui Donatello, cu care face numeroase călătorii la Roma pentru a studia latina. Participa la concursul pentru crearea celei de-a doua porţi a Baptisteriumului (1401), care pune în lumină calităţile sale, dar când relieful său, Sacrificiul lui Isaia (Florenţa, Bargello), câştigă concursul, ex aequo cu cea a lui Lorenzo Ghiberti, Brunelleschi refuză să împartă îndatoririle, iar odată cu acest fapt, activitatea sa ca sculptor începută cu figurile Profeţilor şi Părinţii Bisericii încetează.

Munca de sculptor este reluată în perioada 1420-1425, odată cu Crucifixul Capelei Santa Maria Novella (sculptat, spune o anecdotă a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello, care lucra la acea vreme la Florenţa Crucifixul din Biserica Santa Croce) şi continuă cu Evangheliştii din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi are proporţii perfect armonizate, în opoziţie cu Crucifixul realizat de Donatello, Crucifix considerat de Brunelleschi însuşi ca fiind prea…primitiv şi „ţărănesc”.

Interesul său pentru matematică ( prieten bun cu matematicianul Paolo  Toscanelli) şi studiul monumentelor antice îi îndreaptă paşii spre arhitectură. Interesat încă din 1409 de şantierul bisericii florentine Santa Maria del Fiore, îi atrage atenţia imediat problema cupolei şi la concursul din 1418 prezintă un model şi din nou câştigă concursul ex-aequo cu Ghiberti. Însă meritul soluţiei tehnice al problemei îi este recunoscut în 1423, când îi este încredinţată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. Realizarea cupolei prezenta numeroase probleme şi anume faptul de a fi foarte amplă şi înălţimea deloc de neglijat, aspecte care nu permiteau folosirea tencuielii. Brunelleschi foloseşte o structură murală constituită din cărămizi, dispuse în formă de „spinare de peşte”, care permitea înălţarea fără a mai fi nevoie de elemente susţinătoare. De asemenea dă cupolei formă perfectă de arc, iar întreaga suprafaţă este împărţită în opt porţiuni.

În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al întregii construcţii. Cu această lucrare, Brunelleschi pune bazele întregii arhitecturi renascentiste: a fost iniţiatorul noii tehnici, învăţată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost iniţiatorul unei noi ideologii.

Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul medieval, ci este proiectantul, creatorul, în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Brunelleschi a revoluţionat spaţiul plastic, introducând metoda perspectivei liniare, o metodă raţională, deci o convenţie, prin care se crea un spaţiu tridimensional coerent, omogen şi infinit, pe o suprafaţă bidimensională. Arhitectura lui Brunelleschi este una raţională, bazată pe linearitatea prospectivă şi pe modularea exactă a spaţiului.

Intre 1430 şi 1444, Brunelleschi realizează pentru familia Pazzi – Capela din Santa Croce. Lucrările la Portic au fost continuate de un elev al maestrului după moartea sa, însă totuşi a rămas neterminat. În 1444, Brunelleschi realizează lucrări pentru a reconstrui Biserica Santo Spirito impunătoare şi monumentală. Activitatea lui Brunelleschi nu se limitează la câmpul arhitecturii religioase: acesta a fost arhitect şi inginer militar, inventator al unor maşini, arhitect civil (contribuie la construirea Palatului Parte Guelfa şi realizează partea centrală a Palatului Pizzi – 1440).

Filippo Brunelleschi moare la Florenţa în 1446, fiind înmormântat in Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, descoperit în 1972.

Bibliografie, note si citate:

Manetti, Antonio (1970). The Life of Brunelleschi. English translation of the Italian text by Catherine Enggass. University Park: Pennsylvania State University Press.

Saalman, Howard (1980). Filippo Brunelleschi: The Cupola of Santa Maria del Fiore. London: A. Zwemmer.

English version of Vasari’s description of the life and work of Brunelleschi