Etichete

, , , ,

Donato di Niccolò di Betto Bardi, cunoscut sub numele de Donatello, s-a nascut la Florenţa in 1386 si este considerat drept unul dintre primii sculptori geniali ai Renasterii Florentine. Nu exista detalii asupra nasterii sale, iar primul document despre el dateaza din anul 1401 si apartine arhivelor oraselului italian Pistoia si este legat de niste dezordini publice, inclusiv o incăierare violenta la care ar fi participat viitorul geniu renascentist. Vasari relatează că Donatello, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Roma, unde ar fi cunoscut si desenat opere ale antichităţii, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic şi acuaretea cu care isi realiza sculpturile si picturile sale de mai tarziu.

Între anii 1404 şi 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului şi arhitectului Lorenzo Ghiberti la Pelago in apropierea Florentei. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florenţa. Statuia de marmoră a lui David face o legătură între maniera gotică si realismul renascentismului, care pune accent pe constituţia corporală. Evanghelistul Ioan va servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florenţa, care comandă diferiţilor sculptori statuile patronilor lor pentru biserica Or San Michele. Donatello dobândeşte un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmoră ale Sfântului Petru, Sfântului Marcu şi Sfântului Gheorghe (1411-1416).

Fidelitatea faţă de modelele dupa care lucra şi naturaleţea figurilor, armonia proporţiilor şi raportarea fragmentelor la întreg sunt geniale si indica multa truda in pregatirea lucrarilor. Relieful de pe piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este cea mai mare inovaţie a statuii. Sunt aplicate aici pentru prima oară regulile perspectivei în compoziţie.

Sfântul Marcu, sculptat la comanda breslei ţesătorilor, prevesteşte seria de mai târziu a profeţilor (1415-1422) din campanila Domului din Florenţa. Aceste statui emană o forţă atât de mare şi se evidenţiază prin redarea atât de individuală a trăsăturilor feţei, încât sunt considerate ca aparţinând unor persoane distinse ale oraşului.

Din 1416, Donatello are propriul său atelier şi primeşte comenzi din Orvieto, Ancona şi Siena. Împreună cu sculptorul Michelozzo, se mută în anul 1427 la Pisa, unde dezvoltă tehnica turnării în bronz. La insistenţele lui Cosimo de Medici, Donatello se întoarce în 1432 la Florenţa. Pentru protectorul său realizează în această perioadă unele din cele mai frumoase lucrări ale sale în bronz. Una dintre acestea este populara statuie a lui David, primul nud bărbătesc din sculptura Renaşterii şi cea mai veche statuie individuală de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de arhitectură.

Tânărul David poartă o pălărie încununată cu frunze de laur, în rest este complet gol, ceea ce nu se mai văzuse de la maeştrii antichităţii greco-romane.

Tot din această perioadă datează Uşa Apostolilor, realizată în bronz de-o parte şi de alta a altarului vechii sacristii a bisericii San Lorenzo. Cantoria – balconul cântăreţilor din Domul din Florenţa, realizat între anii 1433-1438 – este ilustrată cu un şir de amoraşi dansând, care vor deveni foarte populari în arta Renaşterii. Scenele în relief sunt încadrate de decoraţii bogate, care ocupă fiecare centimetru al balconului de piatră şi care au fost proiectate de artist pe baza desenelor reprezentând ruine antice, realizate probabil în timpul şederii lui la Roma.

Între anii 1443-1453, Donatello lucrează la Padova. Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestră monumentală a lui Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din Veneţia, statuie cunoscută şi sub numele de „Gattamellata” („pisica tărcată”), precum şi altarul principal al bazilicii Sant’ Antonio. Cele 21 de reliefuri în bronz, populate cu numeroase figuri, prezintă o imagine în panoramă a arhitecturii, care trezeşte senzaţia de profunzime a spaţiului.

În 1454 Donatello se întoarce la Florenţa. În 1455 realizează în lemn pentru Baptisterium figura Mariei Magdalena căindu-se, plină de expresivitate. Probabil din însărcinarea lui Cosimo de Medici execută grupul Judita şi Holofern pentru grădina palatului Medici. În 1494, după izgonirea familiei Medici din Florenţa, grupul statuar este mutat în ansamblul din Piazza della Signoria. Ulimele sale lucrări, Plângerea lui Christos (1460) şi reliefurile în bronz pentru biserica San Lorenzo din Florenţa (după 1460) rămân neterminate. Donatello, marele inovator al quattrocento-ului, moare la 13 decembrie 1466 în Florenţa şi este înmormîntat în cripta bisericii San Lorenzo. Operele sale au exercitat o mare influenţă asupra sculptorilor şi pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea Mantegna şi Michelangelo.