Etichete

, , , , ,

Dintre toti artistii Renasterii italieni probabil ca Michelangelo Buonarroti a fost cel mai legat de Casa de Medici, de multe ori cu dragoste si prietenie, de alte ori cu ura si dusmanie.

Michelangelo Buonarroti s-a nascut in Arezzo (1475, Caprese), in familia Buonarroti Simoni, ca al treilea fiu din cei cinci fii ai familiei. Tatal sau, mic bancher, a avut  legaturi de afaceri cu familia de Medici, lucru care i-a facilitat lui Michelangelo cunostinta si legaturile cu familia Medici, in special cu Lorenzo de Medici (Magnificul). Alături de Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti este considerat artist de varf si geniu al Renasterii Italiene. Geniu polimat, s-a ocupat de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris sonete si madrigale, care partial s-au pastrat  pana in zilele noastre.

La varsta de 9 ani părăseste şcoala, deşi părinţii lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica şi să se consacre studiilor umaniste. Impreuna cu prietenul său, Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura şi în 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florenţa aparţinând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu fratele său David, executa frescele din biserica Santa Maria Novella. Totuşi, dorinţa de a deveni sculptor il devoreaza. La paisprezece ani începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, conducătorul politic al Florenţei.

În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a cunoaşte pe artiştii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură umanistă. Printre aceştia se afla şi poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo poartă discuţii despre Homer, Virgiliu, Dante şi Petrarca.

Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-1492. În această perioadă realizează Lupta centaurilor şi Madona della Scala. După moartea lui Lorenzo Magnificul, părăseşte palatul şi se întoarce la casa părintească. Florenţa traversează în acea vreme o perioadă tulbure, în care timp Michelangelo pleacă pentru un an la Veneţia, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde are ocazia să admire operele lui Jacopo della Quercia şi realizeaza trei sculpturi pentru catedrala San Petronio.

Se întoarce la Florenţa în 1495, o dată cu restabilirea păcii şi – în timp ce Savonarola condamna în predicile sale luxul şi imoralitatea – Michelangelo realizeaza sculptura „Il bambino”. În anul 1496, se duce pentru prima dată la Roma, unde primeşte câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario şi a bancherului Jacopo Galli, printre care si Bachus beat. Sculptează pentru bazilica Sfântul Petru celebra Pietà, a cărei frumuseţe îi va face pe contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind la Florenţa, realizează statuia lui David, precum şi alte opere de sculptură şi pictură, printre care Tondo Doni şi Tondo Pitti, care il consacra, starnind admiraţia si dragostea  florentinilor.

În anul 1505, papa Iuliu al II-lea îl cheamă la Roma, dându-i comanda realizării unui monumental mausoleu, în care arhitectura să se îmbine, după maniera clasică, cu sculptura. Stă opt luni la Carrara pentru a alege cele mai bune blocuri de marmură. La acest proiect va lucra, cu întreruperi, timp de patru decenii, desăvârşindu-l abia în anul 1545. Papa Iuliu II îl însărcinează în 1508 cu pictura boltei Capelei Sixtine din Palatul Vatican, proiect gigantic, la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.

In anii următori, Michelangelo se dedică realizării decoraţiilor pentru faţada bisericii San Lorenzo din Florenţa, rămase însă în stare de proiect şi construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de Il Divino, începe în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici.

Între timp Florenţa devine din nou republică, însă va fi curând asediată de detaşamentele papale şi imperiale. Michelangelo primeşte funcţia de inspector al fortificaţiilor. Florenţa capitulează în anul 1530 şi de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care face parte din această familie, îi trece artistului cu vederea participarea activă la apărarea oraşului asediat. Michelangelo revine la lucrările desfăşurate în biserica San Lorenzo şi la finisarea cavourilor familiei de Medici, lucrări care îl vor ocupa vreme de câţiva ani. In anul 1534 va parasi Florenta pentru totdeauna.

In anul 1534, papa Clement al VII-lea îl aduce din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne până la sfârşitul vieţii. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecăţii de Apoi. Când la 31 octombrie 1541 papa Paul al II-lea, urmaşul papei Clement, dezveleşte pictura, toţi cei prezenţi rămân uimiţi în faţa tabloului apocaliptic, cu peste trei sute de personaje, dominat de figura lui Iisus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare a celor care au fost revoltaţi de goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie.

Despre opera lui Michelangelo Buonarroti vom mai discuta in cateva articole viitoare.

Bibliografie, Note si Citate:

Ackerman, James (1986). The Architecture of Michelangelo. University of Chicago Press.
Sala, Charles (1996). Michelangelo: Sculptor, Painter, Architect. Editions Pierre Terrail.
Wiki commons